Carte: B. Dumitrescu, "SMS"

Pe ultima copertă, Cărtărescu îl numeşte pe Bodgan Dumitrescu "un prozator fantastic şi colorat". Lăsând vocabularul criticist la o parte, cred că are dreptate.
Volumul se numeşte "SMS" din două motive. Odată, pentru că e o colecţie de proze scurte şi foarte scurte, un fel de SMS-uri literare. Ceea ce o face o carte excelentă pentru călătorit sau pentru citit pe sub bancă la cursurile anoste. A doua, din cauza povestirii numite "SMS (Save My Soul)". Şi titlul ăsta chiar se potriveşte, pentru că personajele din SMS-uri îşi pierd sufletele mai des decât şi le salvează.
Aleg la întâmplare câteva povestiri, pentru că de plăcut, chiar mi-au plăcut toate. În "Trecutul apropiat", cuplul stereotip de corporatişti decide să-şi invite absolut toţi oamenii dragi la aniversarea căsătoriei lor. "Below the line" este un compendiu de posibile metode promoţionale încă neinventate; tot pe-acolo e şi "Ofertă". "Singur(ă) pe lume" e povestea halucinantă a băiatului obligat să fie propria soră, pentru că părinţii îşi doreau doi copii. Un regizor perpetuu falit încearcă să-şi realizeze filmul printr-un "Colaj" din imaginile înregistrate pentru proiecte mai mici.
Poveştile astea au un dar care, pe mine una, m-a lăsat mască. Sunt deopotrivă incredibile, frizând şi coafând absurdul, şi foarte plauzibile. Altfel spus, dacă părinţii unui băiat ar decide să-l oblige să trăiască o viaţă dublă, exact aşa ar fi povestea lui. Încă altfel spus, poveştile sunt realiste dacă accepţi regulile jocului. Iar personajele suntem noi. Disperaţi după o slujbă bună, eventual în comunicare, că se poartă, mereu pe fugă, omorându-ne visele, mâncând de la fast-food, uitând pentru ce am venit, crezând în filme şi nu în viaţă.
Deci nu e ceea ce s-ar numi o carte paşnică. Nu te face să crezi că viaţa e roz. Pentru că nu e. Dar e o carte frumoasă, cu idei originale şi, într-adevăr, "pagini de o poezie autentică". Recomand.